Zona de soclu - monumente istorice

Zona de soclu este zona cu cele mai mari solicitări mecanice și fizice dintr-un perete exterior. Această zonă este cel mai intens afectată de umezeală, săruri, circulația rutieră, precum și de alți factori care decurg din prezența oamenilor, a animalelor și a diverselor obiecte. De aceea, zona inferioară a unei clădiri trebuie să fie deosebit de bine protejată, de exemplu împotriva pătrunderii umezelii provenite din stropii de apă de ploaie și alte precipitații. Zona cea mai afectată de stropii de apă de ploaie este de obicei o zonă de perete cu înălțimea de 30 cm de la sol, așadar de la marginea de sus a suprafeței terenului, a patului de fundație sau a terasei.

Cauza ascensiunii umidității în zona de soclu o reprezintă adesea lipsa unei separări orizontale a stratului de acoperire. Ca urmare, pot apărea deteriorările cunoscute sub formă de tencuieli „coșcovite”, eflorescențe sau modificări de culoare. Umiditatea cu ascensiune capilară poate deteriora tencuiala și zidăria clădirilor vechi. Prin intermediul umidității ascensionale sunt transportate și săruri dăunătoare zidăriei, acestea având capacitatea de a distruge tencuiala și zidăria. Pentru a preveni distrugerea ulterioară a zidăriei, zidurile trebuie „asanate” prin tehnica cea mai potrivită în cazul fiecărui proiect în parte. Ar trebui să se ia în considerare numai tehnicile ale căror modalități de acțiune sunt recunoscute din punct de vedere biologic și care și-au demonstrat deja fiabilitatea practică. Deosebim între:

Tehnici mecanice: Încorporarea ulterioară a unui strat de etanșare

(de exemplu, fixare prin batere a unor plăci de oțel inoxidabil, tăierea zidului cu ferăstrăul cu lanț sau cu fir diamantat).

Tehnici de injectare: Se aplică materiale de injectare, cu sau fără presiune, în porii zidăriei. Ca materiale de injectare se folosesc substanțe care închid sau îngustează porii, respectiv substanțe cu efect hidrofob.

Tehnici electrofizice: În zidărie se introduc electrozi stabili la săruri și se alimentează la o sursă de curent continuu. Se evită astfel ascensiunea ulterioară a umidității.

Indiferent ce variantă de etanșare se alege, regula de bază este următoarea: uscarea zidăriei se produce în ritm de cca 1 - 1,5 cm/lună. De aceea, nu este permisă nicio obstrucționare a procesului de uscare. Astfel, ca măsură auxiliară recomandată în cazul tuturor metodelor, în toate aceste situații se utilizează tencuielile de asanare.

A nu se tencui zidăriile ale căror suprafețe sunt vizibil umede. Durata de viață a tencuielilor de asanare se reduce atunci când, în momentul aplicării lor, zidăria prezenta un grad prea ridicat de umezire. Printre produsele HASIT se numără injecția de etanșare orizontală pe bază de microemulsie siliconică (SMK), recomandată în proiectele de asanare. Soluția de rășină cu elasticitate remanentă și cu efect hidrofob poate fi utilizată pentru toate zidăriile, fiind injectată prin găuri oblice în zidărie. Porii și capilarele din zidărie sunt astfel etanșate și devin hidrofobe, în timp ce bariera pentru capilare își păstrează elasticitatea. Cu acest procedeu nu poate fi însă oprită infiltrarea din laterală a umidității, de exemplu în cazul zidurilor de pivnițe care sunt în contact cu solul. În astfel de cazuri trebuie să se prevadă o barieră de etanșare verticală. Pentru a evita producerea unor daune ulterioare, atunci când se asanează zidăriile trebuie consultat un specialist.

În zona de soclu sunt necesare, fără excepție, măsuri speciale de etanșare. Numai astfel se poate evita apariția ulterioară a unor vicii de natură optică sau de fizică a construcției. Tencuielile utilizate trebuie să fie suficient de stabile, de impermeabile și de rezistente la acțiunea combinată a umidității și a înghețului, precum și la solicitările mecanice. Tencuielile de asanare au proprietăți deosebite, fiind rezistente la îngheț și putând fi aplicate, prin urmare, și pe zona de soclu. De asemenea, se mai pot folosi și elemente de soclu din tablă, care garantează o finisare durabilă și cu aspect plăcut. Astfel de elemente nu creează punți termice, deoarece tabla nu este ghidată pe zidărie și nu există, în plus, nicio legătură mecanică. În acest mod, îmbinările de la nivelul fațadei se pot executa cu mare exactitate și ulterior, pe un perete exterior deja reabilitat. O altă soluție eficientă pentru prelucrarea pereților și egalizarea suprafețelor suport o reprezintă masele de şpaclu hidroizolatoare.